De Cosmin mă leagă o prietenie care s-a sudat la mii de kilometri de casă, pe comunitate.
Am amândoi amintirea acelor nopți lungi de condus, în care telefonul era singura punte. Am vorbit ore în șir despre viață, despre bune și rele, despre ce lăsam în urmă și ce speram să găsim când ne întoarcem.
Astăzi, drumurile noastre s-au întors acasă. Eu am lăsat dubița pentru a privi lumea prin lentila aparatului foto, iar Cosmin s-a întors să-și unească destinul cu Roxana, pe locurile lor natale.
A fost o onoare imensă să fiu cel care le documentează începutul oficial de drum.
Când le-am ascultat povestea – despre parcul primei întâlniri pe care inundațiile l-au șters de pe hartă, dar care le-a lăsat dragostea în picioare și despre biserica primului lor sărut – am înțeles că unele lucruri sunt pur și simplu menite să reziste.
Privind prin vizor la ei, la nașii lor plini de energie, la părinții minunați care au crescut două fete deosebite Clara și Melania, am simțit că nu fotografiez doar un eveniment, ci o victorie a revenirii acasă.
Cosmin și Roxana, Vă doresc ca drumul vostru împreună să fie mereu de neclintit, „indiferent de vreme”!
